All posts by Liviu Ungureanu

există ceea ce

Mă doare aşa
că spun o propoziţie de uz propriu
trenul trece repede nu ca o explicaţie

există ceea ce numesc că gândesc de o vreme
şi spun este vulgar
un cuvânt frecvent în preajma gurii mele
el se aude în aerul care părăseşte gura mea
vulgar este să-mi spună aşa eşti tu
te ţtiu eu tu nu ştii cum eşti aşa faci tu mereu
şi mă satisfac repetând că aceasta este o
vulgaritate vulgar
îmi amintesc că nu mă decid dacă detest
ceea ce este vulgar sau nu

îmi spune tu aşa eşti tu
şi iată-mă privindu-mă pe mine acolo
unde mă arată el
uită-te la tine cine eşti acela
întristător întrucât eşti însorit la vedere
deposedându-mă el pe eu de mine.

FIŞĂ BIO – BIBLIOGRAFICĂ

FIŞĂ BIO – BIBLIOGRAFICĂ
a scriitorului GHEORGHE IOVA
pseudonim IOVA

1.    Data şi locul naşterii: 8 ianuarie 1950, Găgeni de Jos, comuna Vintileanca, azi Săhăteni
2.    Părinţii: mama – Maria, pensionară
3.    Căsătorit cu Doina IOVA
4.    Şcoli absolvite: 1-4, Găgeni; 5-7, Vintileanca; 8-11, Liceul theoretic din Mizil; 1968 – 1972, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de limba şi literatura română limba şi literatura franceză.
5.    Ocupaţia – de la început până azi: profesor de limba franceză,  1972-1976, în comuna Breaza jud. Buzău  şi în oraşul Râmnicul Sărat; muncitor la Filatura şi finisajul Baloteşti, febuarie-august 1978 şi, 1980-1989 la Centrul de Cercetare şi Proiectare a Îmbrăcămitei din cadrul Centralei Industriei Confecţiilor din Bucureşti; redactor la “Contrapunct”, 1990-1992 şi, 1992-1994, la “Contemporanul – ideea europeană”;   profesor de filosofie (cursul şi seminarul) la Academia de Arte din Bucureşti 1994-1996 şi 1997-1998; muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti.
6.    Cercuri şi cenacluri literare frecventate: “Viaţa Buzăului”, 1968, 1975 – ‘76  “Junimea”, 1969 – 1972
7.    Debutul literar în presă: “Viaţa Buzăului”, Supliment literar, Nr. 1, decembrie 1968
8.    Colaborări la reviste şi / sau volume collective: “Luceafărul”, 9 mai 1970; “Vatra”, 7, 1978; “Viaţa Românească” (mai multe numere 1979-1989), “Contrapunct” 1990-1991; “Contemporanul – idea europeană” la foarte multe publicaţii, în anii 1991 – 1993; “Desant ‘83”; “Nouă poeţi”, 1984.
9.    Debutul literar în volum: “TEXTEIOVA”, C.R., 1992, genul: texte Iova.
10.    Cărţi tipărite:
– “TEXTEIOVA”, C.R., 1992;
– “1971. Ordinea în care el plânge”, C.R., 1997;
-“1973. Sintaxa libertăţii de a spune”, Axa, 1998;
-“Călare pe muşcătură”, Paralela 45, 1998;
-“De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii”, Paralela 45, 1999;
-“Acţiunea textuală. Bunul simţ vizionar”, Paralela 45, 1999;
-“ELEVEN” editura CEEA CE – 2007;
-“Excursia în plină desfăşurare” editura Charmides – 2010 .

11.     Referinţe critice:
“Inteligenţă teoretică sclipitoare şi tăioasă, unul dintre liderii informali ai contraculturii anilor ’70, rămas în underground chiar şi atunci când colegii săi au ieşit în anii ‘80 “la lumină”, Gheorghe Iova reprezintă prin personalitatea şi opera sa o staţiune necesară a oricărei istorii intelectuale postbelice.”
Caius Dobrescu, în “Modernitatea ultimă”, Ed. “Univers”, Bucureşti, 1998, pag. 224.

“[…] nu e bine, îmi răspunde cu o blândeţe apăsată Gh. Iova […]”
Radu Petrescu – “Părul Berenicei”, C.R., 1981, p. 157.

“[…] este o anticipare aproape nefirească […]”
Marin Mincu – “Eseu despre textul poetic”, C.R.,1986, p.114.

“[…] se dedică integral actului ingrat al <<textualizării>> […]”
S. Crohmălniceanu – prefaţă la “Desant ’83”

“Un personaj, o legendă, nişte cărţi…
Legenda, o ascultam (de la terţi) cu disponibilitate amuzantă, evident nu fără a-i tempera exagerările.
Cât despre cărţi, cinci dintre ele mi-au căzut în mână în ultima vreme, printe care şi un roman ocupând săptămâni de-a rândul primul loc al topului respectivei categorii (…).
N-am apucat să citesc romanul, dar am citit cu delicii o carte de eseuri intitulată “Acţiunea textuală – Bunul simţ vizionar”. De ce delicii? Pentru că e o provocare. Pentru că poate fi citită de oriunde, fără nicio ordine prestabilită, eventual şi de-andaratelea
Aşa încât, stând şi socotind, ajung la concluzia că legenda va descreşte pe măsură ce vor spori cărţile; cât despre personaj, el riscă de pe acum să-şi piardă sufixul şi să devină o personalitate – evident, cu totul şi cu totul aparte.”
Mihai Şora – “Schiţă de portret”, Luceafărul 14 iunie 2000

“Dar, poate cea mai spectaculoasă este recuperarea textelor lui Gheorghe Iova: TEXTEIOVA (1992); 1971. Ordinea în care el plânge (1997); 1973. Sintaxa libertăţii de a spune (1998); Călare pe muşcătură (1998); De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii (1999). Autor inclasificabil, greu de definit, Iova e o legendă a vieţii noastre literare, prin inteligenţa sclipitoare şi modul în care el regândeşte condiţia faptului elementar de a scrie. Este un autentic spirit de avangardă …Practică un discurs de tip sincretic, inconfudabil, anulând în substanţa scriiturii graniţele dintre proză, poezie şi comentariul teoretic. (…) E timpul ca această experienţă – într-adevăr, unicat – să fie valorificată în întregime şi reaşezată axiologic la locul care i se cuvine.”
Cornel Moraru – “Euphoriun”, nr. unu/doi, 2001

“Literatura română are nevoie de contribuţia experimentală proprie, dacă nu vrea să se vadă obligată la împrumutul exterior. Şi, dacă nu este jenant nicăieri importul de experiment şi tehnologie experimentală, el poate fi chiar ruşinos în domeniul artei şi literaturii.
O condiţie a experimentului este maturitatea limbii şi o bogată experienţă litarară (…).”
Marian Popa – “a textua”, în “Vatra”, nr.7, 1978

“Fără a urma o ordine riguroasă pe ani sau pe genuri, amintesc ca semnificativă, şi definitorie pentru autor şi pentru starea generaţiei sale: cartea lui Gheorghe Iova, “De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii” (1999). Genul literar? Cineva a zis “roman”. E mai degrabă “post-roman”. Sau, mai bine zis, este satyra. Este un gen al decadenţilor, dar poate şi o reacţie de decadenţă. Iova spune undeva pe la începutul cărţii sale, citează: “Difficile est saturam non scribere”. Cuvântul “satiră” are dublu referent: satyra şi satura. Vezi legătura. Cartea lui Iova este o succesiune de moduli, de fragmente, din istorie şi clipă, din biografia lui şi a confraţilor, origini şi conexiuni. Ghoerghe Iova este încă un neprimit în literature română: neprimit cu … drepturi depline. A rămas acelaşi Iova, dar are operă. Acelaşi: filosof (“saggista”), iritabil de intelligent, ilizibil de profund… Cartea de care am pomenit este chiar citibilă: de plăcere! Vorba unuia.”
Vasile Andru “Viaţa Românească”, nr. 1 / 2004.

“Experimentul suferă o turnură extrem de interesantă – el devine o strategie a autenticităţii (…) Probabil că autorului nu i-ar plăcea să vadă ce scriu aici. Şi nici admiratorilor săi vechi. Însă textul nu mă lasă la greu. (…) Însă mi s-a părut că nimic nu-l înseriază mai mult pe acest scriitor decât eticheta de experimentalism. Dacă ar fi aşa, ar fi de ajuns să deschidem orice volum al său la întâmplare, să citim o pagină două şi să putem formula o judecată pertinentă. Acest   <<roman în fărâme>> este o încercare de evadare de sub un termen – umbrelă nociv (…).”
C. Rogozanu, “Recenzieiova”, în “Observatorul Cultural”, nr.15, 2000.

“Nós o conhecemos pessoalmente durante o Festival de Poesia, em Sighişoara, no ano de 2000, do qual participaram vários poetas de diversas gerações, convidados especialmente pela Municipalidade de Sighişoara, bem como representantes de entidades culturais. Dentre eles, distinguia-se um jovem poeta fluente e inflamado nos debates. Era Gheorghe Iova. Logo nos tornamos amigos e voltamos a vê-lo, em Bucareste, no café ao lado do Museu de Literatura Romena sempre acompanhado de outros escritores. Seu livro Călare pe muşcătură (1998) (Cavalgada na mordedura). Ligou-se à cultura brasileira graças ao longo poema inserido em sua mencionada obra que tem como leit-motiv a figura do desportista brasileiro Ayrton Sena, morto no exercicio do automobilismo. Poema comovente e solidário, ele bem representa a repercussão da vida e da obra de um dos mais famosos corredores de automóvel (p. 48-55). Além de seu longo poema sobre Ayrton Sena, ele insere no seu livro um poema intitulado Constituţie (Constituição), cujo arremate é uma poesia popular em português.
Perfil biográfico Gheorghe Iova: Nasceu este jovem poeta, prosador e teórico, no dia 8 janeiro de 1950, na comuna Săhăteni, distrito de Buzău. Concluiu a Faculdade de Filologia, Universidade de Bucarest, em 1972. Depois da formatura, até 1990, é professor, trabalhador não qualificado e profissional livre. Depois de 1990, é redactor das revistas Contrapunct (Contraponto) e     Contemporanul (O Contemporâneo). Faz-se presente com Un text al excursiei (Um texto da excursão) na antologia Desant 83 (tropas 83), (Cartea Românească, 1983) e com o ciclo Texte în culegere (Textos em coletânea), Nouă poeţi (Novos poetas) (Cartea Românească, 1984).
Publicou: Texteiova (Cartea Românească, 1992) e 1971. Ordinea în care el plânge (Ordem em que ele chora), Cartea Românească, 1997.
Apareceu na coleçã Poeţi optzecişti (Poeta oitentista), elaborada pelo poeta Gelu Dorian da Editora Axa de Botoşani, volume 1973, Sintaxa libertăţii de a spune (A sintaxe da liberdade de expressão). O livro foi premiado no festival anual de poesia, 1998 (Fronteira poética).
Em via de publicação o romance:  De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii (De quantas pessoas são necessárias para o fim do mundo), Editora Paralelo 45.
Ático Vilas-Boas da Mota, Literatura brasileira na Romênia
(reflexo): Gheorghe Iova, în „Brasil e Romênia: Pontes Culturais”,  Editura Thesaurus – 2010.

12.    Titlul cărţii care consideraţi că vă reprezintă cel mai bine: “1973. Sintaxa libertăţii de a spune”, ed. AXA, 1998.
13.     Premii literare: “Viaţa Românească”, eseu “Cititorul” 19. XII. 1984; “Frontiera Poesis”, pentru “Cartea de poezie a anului”,  “1973. Sintaxa libertăţii de a spune”, Satu Mare – 1998; Premiul A. S. P. R. O. pentru cea mai bună carte a anului 1999, “De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii”, 27 mai 2000; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu pe anul 1999, pentru volumul “Acţiunea textuală. Bunul simţ vizionar”, Ed. Paralela 45, 1999, în iunie 2000; Premiul festivalului  “Poezia în avangardă”, Sighişoara 5-7 mai 2006;
Biblioteca Judeţeană “V. Voiculescu” Buzău, a acordat, la împlinirea a 50 de ani, o diplomă de onoare “poetului şi prozatorului Gheoghe Iova – pentru întreaga activitate scriitoricească”, Buzău 27 noiembrie 2000, considerându-l astfel buzoian.
14.    Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România (1993), sunt membru fondator A. S. P. R. O. (1994).