plagiaire

Y a une culture plagiaire (nationaliste) en Roumanie, de Caragiale à Ponta

Was ist das? www.vasistassamizdat.net/web (site à ouvrir)

 Y a une culture plagiaire (nationaliste) en Roumanie, de Caragiale à Ponta

Le génie Danube à Izlaz, gloussement serpentine aubade de l’air conditionué boîte, tout comme la télé; cassés, les oeufs en tant qu’oiseaux sinistre, au petit matin où la lumière n’engage pas encor le commerce couleurs. Nationalisme est chose plagiaire. „Acheter Français”, nommer françaises toutes les choses du monde, c’est plagier. „ajoute […] mais embarasse pour en parler après tout ce qu’on en a déjà dit. Et d’autant qu’ancune caractérisation ne creusera désormais d’une seule ligne l’empreinte maintenant creusée […]”, J.Barbey d’Aurevilly, „A côté de la Grande Histoire”, p.222. (première publication, Pays [ces jours-là sur Ponta, El País], le 15 décembre 1860).

En cet an dédié entièrement à la célébration d’un terroriste* qui se disait anarchiste** et était avec les social-démocrates*** Kahn: Gherea, Trotsky, Rakovsky; à l’honneur de ce littérateur cultivé par les staliniens, on réussit**** coup d’état, putsch et plagiat; de par ceux „qui se transforment devant nous dans l’action même de leur talent.”, J.Barbey d’Aurevilly, p.221. (première publication, le 15 décembre 1860).

Moi, je préfère „de procéder […] plus profoudement, et j’oserai dire plus chaste.”, cape que si ça, Ça le Grand, „n’a pas jailli d’un bloc, il ne s’est montré que quand il a été bloc, c’est-à-dire, pour parler plus littérairement […] que Platon compare à une sphère!” (le bloc), J.Barbey d’Aurevilly, p.221. (première publication, le 15 décembre 1860).

BANKING SCANDAL” (une pause, pause finale, peut avoir un coprs tout variable que ce soit, soit le texte d un romanen tant que pause finale pour le texte que voici: femmes veulent être chevauchées-vaucher*****-tel qu’elles renoncent au pénible (pénis penitentia) de la pénétration à répétition „du mécanique plaqué sur le vivant”)

Le poème est un texte.”, Iova, 12/16.01.1971. „texte”: self-editing. „INTERNET SHUTDOWN”, „visit dns -o.k. virus”, „NEC PLUS ULTRA”, next neck, décapitude. Donner les noms de ceux qui font mission du taire mon nom. My the, mother! Se sentir comme une pair de couilles égarée parmi beaucoup (coup à coup) de pieds. „to re-

lease minutes”.

J’ai pris les remplisseur des boîtes à fenêtres, qui montaient et descendaient la colline de Monmartre, j’ai pris ces humains pour des spectateurs de mon parkur: caméra à la main, j’arrogeait les grandes escaliers doubles attachées à la „prière sans fin”. „Putin declares day of mourning after floods” et tous les hommes des „pouvoirs” s’occupent d’odds, ils sont les hommes de l’odieux, odieux plaqué sur audio, vidéo; ils ne gouvernent pas et qui alors?

VOTE AT OWN RISK”, on a des „redistributeurs des risques”. „THE POST AMERICAN WORLD” on CNN. L’argent doit revenir à ses services de conservations et intermède des valeurs et renoncer à l’usurpation des services de mesurements. „OUI

MASSIF”, Franţo!

On est à abandonner la langue de ceux qui ont tout corrompu, „româneşte”.

Plagiaire, ce Ponta déclare la perestroika.

_______________

*I.L.Caragiale către C.Dobrogeanu-Gherea

Berlin-Wilmersdorf, Sâmbătă 30 Iul. / 12 Aug. 1905.

(în Barbu Cioculescu, 2004, Editura pentru Literatura Naţională, pp.350-353)

 Dragă Costică,

Şi acum, să trecem la câteva divagaţiuni politice de actualitate.

Ei, domnule legalist! aşa e că teoriile noastre anarchiste nu sunt aşa de absurde cum ziceţi dv.? Aşa e că, odată ş-odată, când voi legaliştii de toate soiurile, aţi încurcat lumea şi n-o mai puteţi descurca, tot noi, anarchiştii, trebue să aruncăm câteva bonboane cu surprize, ca să mai îndulcim situaţia? Îţi place cum d.conte Lew Tolstoi îndeamnă pe Bratuşca Nicolae să împartă pământuri la ţărani? Înţelegi la ce tinde îngenioasa propunere a d-lui conte. Ţi-am spus eu odată şi despre dumnealui ce om de treabă e! Ţii minte? – Apoi, de! N-ar merita d.contele o mică petrecere boborană* la Yasnaia-Poliana? – o vizită entusiastă a vreo câteva mii de mujici beţi muscăleşte, cu parul, cu securea şi cu masalaua, să-nceapă de acolo realizarea visului politic al nobilului apostol neo-christian? – parcelarea teritoriului împărăţiei, spre încheierea definitivă a chestiunii ruseşti?

Ascultaţi-mă şi pe mine, domnilor legalişti. Dv. trebue odată să consideraţi partea absolut morală a anarchistului. O, Doamne, e un lucru atât de simplu!

Cum? un tiran, cu o bandă de haiduci şi archi-haiduci, cu câteva cete de canalii poliţieneşti şi soldateşti şi de gâzi, fiare nesăţioase de crime şi sângiuri, poate pe vecie amăgi, umili şi batjocoritori, tortura şi teroriza o lume întreagă, tâmpită de atâtea suferinţe, oarbă de besna ignoranţei, şi cineva din mijlocul acestei nenorocite lumi, putând împiedica continuarea oprobriului şi infamiei şi crimei, să ezite de a-şi împlini această datorie, când şi-o înţelege? Dar ideea de justiţie, sentimentul de milă şi de ruşinea aproapelui, nu sunt înnăscute, sau cel puţine inerente spiritului uman, având adânci rădăcini în teama de a i se face şi lui însuşi ceea ce simte că nu e bine şi just să i se facă semenului? … Nu există deci, întemeiată aşa de bine, o solidaritate umană latentă? Cum? tu, tiran, rupi această solidaritate, şi eu să consfinţesc ca orice brută unealtă a ta, ca orice infam cointeresat al crimelor tale, această răsvrătire a ta contra umanităţii? Să stau nepăsător, când poţi să-ţi dovedesc că solidaritatea umană poate deveni patentă prin voinţa mea? când pot să te astâmpăr şi să te îngenunchi, să te pedepsesc pentru faptele îndeplinite, şi să-mpedic a-ţi urma atentatele?

Să mă erţi! asta nu se poate!

Răsvrăzirea ta o numeşti drept, şi sancţiunea acestuia care este? – e forţa brutală, ce o deţii prin laşitatea acelora cari rabdă ofensa şi provocarea ta, şi nu se simt încă aşa de ofensaţi de ele cum mă simţ eu. Ei bine, eu -care le simţ mai mult decât toţi, căci le simţ şi pentru mine şi pentru toţi, aşa de adânc, încât au ajuns să-mi facă viaţa insuportabilă, eu îţi zic:

Tu eşti, faţă cu omenirea, un trădător răsvrătit, un uzurpator, cu atât mai condamnabil, cu cât împrejurările te puseseră mai sus, păstrător al ordinii publice; tu singur te-ai pus afară din legea omenirii. Tu nu mai eşti un om, nu mai eşti membru al umanităţii. Eşti o fiară ascunsă într-o vizuină sus pusă, de unde ameninţi să sfâşii pe cine se urcă blând** până la tine. Eu mă simţ dator a mă sui să te caut în vizuina ta. Tu eşti idra, eu sunt Ercul. Sunt dator să curăţ lumea de tine. Poftim! Primeşte bomba! Şi altul să-ţi vie în loc, mai am destule şi pentru acela şi pentru urmaşii*** lui. De armistiţiu să nu mai vorbim. Până când tu nu vei cere pacea în genunchi, n-o capeţi, şi, până atunci, nu te aştepta să fiu mai puţin implacabil ca tine. Sunt sigur că tu ai să osteneşti întâi şi nu eu, care sunt toţi şi nimini. Şi când vei osteni, vai de tine, de seminţia şi de banda ta. În scurtă vreme veţi plăti cu prisos toate crimele seculare: straşnică pilduire, să se-nfioreze lumea îndepărtatului viitor ca de o groaznică povestire mitologică!

Până la răfuirea completă, teroare contra teroarii! bomba contra tunului! revolver, pumnal, otravă, contra suliţei, glonţului şi temniţei! şi-n curând flacările din sute şi mii de părţi să s-aprinză spre purificare, şi prin suferinţe de câteva clipe să facă dreptate cu prisos agonizării de veacuri a unei lumi întregi -restabilind prin cutremur echilibrul şi prin groază liniştea.

Ştiu că ai să zâmbeşti de aceste nimicuri, pe cari le vei numi: declamaţii deşarte à la Caţavencu. Tu eşti acuma absorbit de desbaterile placide ale Costicuţiei ruseşti. Eu ştiu ce vreţi voi! Vreţi să evitaţi ce vă prorocesc eu, împăcând capra cu varza. Nu se mai poate! Şi, ca să vezi că puţin îmi pasă dacă mă taxezi de Caţavencu, iată-ţi aduc, ca şi el, un celebru citat clasic à propos de revoluţiuni:

«Lorsqu’une réforme est devenue nécessaire et que le moment de l’accomplir est arrivé, rien ne l’empêche et tout la sert. Heureux alors les hommes s’ils savaient s’entendre, si les uns cédaient ce qu’ils ont de trop, si les autres se contentaient de ce qui leur manque; les révolutions se feraient à l’amiable, et l’historien n’aurait à rappeler ni excès ni malheurs; il n’aurait qu’à montrer l’humanité rendue plus sage, libre et plus fortunée.

Mais jusqu’ici les annales des peuples n’offrent aucun exemple de cette prudence dans les sacrifices: ceux qui devraient les faire les refusent; ceux qui les désirent les imposent, et le bien s’opère comme le mal, par le moyen et avec la violence de l’usurpation. Il n’y a guère eu encore d’autre souverain que la force!»

Dar este momentul să părăsim aceste înalte chestiuni, şi, ca să terminăm, să vorbim puţin şi despre mai neânsemnate lucruri. […] al tău frate Caragiale

____Intervenţii Iova:

*verònica ventrilică (Veronica officinalis); bobornic (Veronica beccabunga)”.

**„Prin râpi şi gropi adânci,

Suite […] pe brânci,

[…] să le urci […]

[…] o treaptă.”, Tudor Arghezi.

***Ce spune vorba „explozii de râs”_____________

**Le monde académique, monde tacite, accepta pour tous que la biographie de cet activiste ne soit pas donnée en son entier.

***faut ajouter le plaidoyer Dorin Tudoran pour Felix Dan Voiculescu

****Ce que, dans le culte de la „révolution”, ronouvelé en 2011 ne se peut (faire) noumer „révolutino”, Franţo!

*****”Virgin GĂLACTIC”